Teorie tot rezolvat

SUB1.

1..Consistenta starii globale si a prelucrarilor distribuite

Starea unui sistem este data de totalitatea informatiilor necesare pt a putea determina evolutia sa viitoare cand se cunosc valorile marimilor de intrare. Printre marimile de stare sunt: valorile unor variabile, secvente de activitati effectuate, situatia in care sunt resursele(libere, rezervate sau ocupate) etc. Starea glogala a unui sistem e data de reuniunea starilor proceselor individuale. Consistenta consta in mentinerea proprietatilor necesare pt comportamentul corect al sistemului. Consistenta distribuita se refera la propritatile pe care trebuie sa le mentina sistemul in nodurile de calcul. Asigurarea consistentei face sistemul sa fie capabil sa mentina starea de functionare a retelei, sa permita cooperarea dintre prelucrari si noduri.

Starea globala este consistenta daca ea corespunde la o teietura consistent. Taietura este un subset al istoriel globale care contine un prefix initial al fiecareia dintre istoriile locale. O taietura t este consistent daca pt toate evenimentele e si e’ incluse in taietuta este valabila relatia: dacă ((e → e’) şi (e’ T)) atunci (e T)

Starea globală construită de un observator poate fi inconsistentă din cauza întârzierilor necunoscute ale mesajelor şi a vitezelor relative cu care se efectuează calculele de către procesele distribuite în nodurile reţelei. Creşterea vitezei de comunicaţie duce la o stare globală mai apropiată de cea actuală şi reală, dar nu garantează consistenţa ei. Consistenţa este determinată de ordinea în care sunt recepţionate mesaje şi de conţinuturile lor. Din cauza întârzierilor variabile în transmiterea mesajelor, procese diferite pot construi stări globale diferite pentru aceleaşi prelucrări.

Prelucrări distribuite

Activitatea unui proces software sau tehnic secvenţial este modelată de o secvenţă de evenimente. Acestea pot fi interne sau externe. Un eveniment intern modifică doar starea locală. Evenimentele externe sunt cele care sunt semnalate altor procese. Acestea sunt:

 send(m) şi signal(e) pentru transmiterea unui mesaj m de la un proces software la altul, respectiv pentru semnalarea unui eveniment e de la un proces tehnic

 receive(m) şi handle(e) pentru recepţionarea unui mesaj de la un proces, respectiv pentru preluarea şi tratarea unui eveniment de la un proces tehnic

Transmiterea unui mesaj sau semnalizarea unui eveniment şi respectiv recepţionarea mesajului sau preluarea evenimentului trebuie să se producă pe acelaşi canal.

2..Diferenta dintre un sisten descentralizat si unul distribuit

Sistemele distribuite sunt implementate pe retele de calculatoare, spre deosebire de cele descentralizate care pot fi implementate si pe un singur calculator (eventual multiprocessor).

Descentralizarea sau distribuirea unor sarcini nu duce la reducerea volumului de calcul sau de memorie. Mai mult decât atât, implementarea unor sarcini prin mai multe componente implică schimbul de informaţii dintre acestea ceea ce duce la creşterea duratelor de execuţie comparativ cu implementarea centralizată.

3..Cum se pot sincroniza ceasurile in sistemele distribuite?

Metoda lui Cristian pentru sincronizarea ceasurilor

proces server S transmite timpul său la cererea clienţilor

Serverul este sincronizat cu timpul universal de coordonare UTC

Procesul client trimite o cerere pentru transmiterea timpului şi primeşte un răspuns cu valoarea timpului t a ceasului serverului.

Durata de transmisie Ttr a unui mesaj este:

Ttr= Tmin + Tx

Tmin este durata minimă de transmisie care poate fi măsurată sau estimată

Tx este o durată mai mare sau egală cu zero

tc este momentul emiterii cererii de către client şi care este inserat în mesaj

tr este momentul de timp al recepţionării mesajului de răspuns de către client

è durata schimbului de mesaje este:

Tschimb = tr – tc

Un mod pentru client de a-şi seta timpul curent t este:

t = ts + Tschimb/2

unde ts este timpul transmis de server în mesaj.

Durata pentru transmiterea mesajului clientului către server este:

TCS = Tmin + Tx ,

Durata primirii răspunsului de la server de către client:

TSC = Tmin + Ty

Ty exprimă variaţia duratei transmiterii mesajului serverului (faţă de durata minimă)

Durata schimbului de informaţii este:

Tschimb = TCS + TSC

t’ momentul de timp când clientul recepţionează mesajul de la server:

t’ = ts + Tmin + Ty

Clientul poate cunoaşte valoarea Tmin, dar nu are cum să evalueze direct valoarea lui Ty.

Timpul ceasului serverului ajunge la client (adică momentul de timp t’) în intervalul de timp:

[ts + Tmin, ts + Tschimb – Tmin]

Lungimea acestui interval de timp este:

(Tschimb – 2·Tmin)= Tx + Ty

şi furnizează precizia de corecţie a ceasului clientului.

Precizia timpului transmis este (Tschimb/2 – Tmin).

Tschimb să fie cât mai mic pentru a obţine o precizie mai mare

Dezavantaj: există un singur server de timp care furnizează timpul pentru coordonare şi care poate cădea

Evitarea acestei situaţii constă din crearea unui grup de serveri de timp.

Algoritmul Berkeley pentru sincronizarea ceasurilor

Există un calculator central coordonator care activează ca master.

Se leagă calculatoarele slave care se sincronizează cu acesta.

Calculatorul master trimite periodic un mesaj celorlalte calculatoare care trebuie să-şi sincronizeze ceasurile. Calculatoarele slave răspund cu valorile ceasurilor lor.

Calculatorul master va estima timpii ceasurilor locale prin observarea timpilor de schimb (la fel ca şi în cadrul metodei anterioare), va determina valorile medii ale abaterilor şi va trimite către clienţi valori ale abaterilor (cu + sau –) pentru ajustarea timpului curent.

Protocolul reţelei de timp

Protocolul reţelei de timp (engl.: Network Time Protocol – NTP) este un protocol pentru sincronizarea ceasurilor folosit în cadrul reţelelor de calculatoare mari. La ora actuală acest protocol este utilizat în Internet şi permite sincronizarea clienţilor cu o precizie foarte mare la UTC, deşi există întârzieri mari şi variabile care sunt caracteristice mesajelor transmise prin Internet. Protocolul lucrează într-o reţea ierarhizată, în cadrul căreia stratul superior este legat la sursa UTC.

Mecanismele de sincronizare folosite în cadrul acestui protocol sunt:

 multicast (în cadrul reţelelor LAN)

 metoda call mode (similară algoritmului lui Cristian)

 metoda symmetric mode (pentru nivelurile superioare)

Programele de sincronizare schimbă între ele mesaje de forma:

Ti-2 = Ti-3 + t + o

şi

Ti-2 = Ti-1 + t’ – o

t şi t’ sunt duratele de transmitere ale mesajelor ; o – offset-ul ;Ti-k este momentul când se transmite mesajul (i-k)

Estimarea întârzierii se face prin impunerea unui interval:

di = t + t’

pentru schimbul de informaţii.

4..Metode de realizare a controlului intelligent ???

-logica fuzzy, sisteme bazate pe reguli, retele neuronale, sisteme neuro-fuzzy, control adaptive, agenti inteligenti

5..Cauza intarzierii mesajelor din sistemele distribuite?

Întârzierea schimbului de informaţii

Întârzierile introduse de către sistemul de comunicare nu pot fi prezise totdeauna.

Uneori acestea sunt dependente de banda de frecvenţă şi întârzierile de startare a transmiterii mesajelor.

Nu numai comunicarea dintre un nod şi altul afectează întârzierile dintr-un sistem de control distribuit ci şi algoritmii aleşi pentru distribuire şi sincronizare.

                                                                         

SUB2

1..Retele Petri de nivel inalt si de timp distribuite

reţea Petri de nivel înalt de timp (engl.: High Level Time Petri Net )

N = (P, T, pre, post)

· P este setul locaţiilor P={p1, p2,..., pn}

· T este setul tranziţiilor T={t1, t1,...tm}

· preÍ P´T este setul arcelor de intrare în tranziţii

· post ÍT ´ P este setul arcelor de ieşire din tranziţii

Jetoanele sunt perechi de un multiset şi un marcaj de timp (engl.: timestamp):

μ = <m; θ>

unde

m este un multiset din MS D (corespunzând la setul valorilor),

θ este un marcaj de timp - θ reprezintă momentul de timp când a fost creat jetonul respectiv prin

execuţia unei tranziţii sau momentul de iniţializare, dacă a fost creat la iniţializare (reprezentând

starea iniţială).

Se notează cu  μ.x valorile variabilei (sau multisetului) ; μ.θ marcajul de timp al jetonului μ.

Un predicat este o expresie logică având ca şi componente jetoanele (adică multiseturile şi marcajele lor de timp).

O tranziţie t poate avea:

1) un predicat (de admisibilitate) implementând condiţia logică de executabilitate

2) o acţiune care precizează jetoanele pe care le scoate din locaţiile de intrare şi pe care le introduce în locaţiile de ieşire

3) un interval de timp care precizează limitele de timp (minim şi maxim) când se poate executa tranziţia relativ la momentul în care s-a introdus într-o locaţie de intrare ultimul jeton utilizat pentru predicatul de admisibilitate .

Execuţia unei tranziţii implică:

1) Existenţa unui uplu admisibil de jetoane în locaţiile de intrare care să verifice predicatul πt

2) Determinarea momentului de timp când este disponibil ultimul jeton – Se va nota cu valoarea maximă a marcajelor de timp a tuturor jetoanelor din uplul admisibil Teta_epsilon

3) Tranziţia se poate executa în timpul de admisibilitate …

4) Jetoanele introduse în locaţiile de ieşire vor avea ca timp asociat momentul(teta mare) când a fost executată tranziţia.

…

2..Dezavantajele utilizarii sistemelor distribuite

- necesită sisteme de comunicaţie pentru schimbul de informaţii între elementele componente

-schimbul de informaţii între componentele distribuite se face cu întârzieri (deseori variabile) semnificative faţă de viteza de prelucrare a datelor

- este nevoie de sincronizarea componentelor software pentru realizarea unor operaţii sau utilizarea unor resurse (atât hardware cât şi software)

Trebuie menţionat că sistemele de comunicaţie reduc din fiabilitatea sistemelor de control.

3..Caracteristicile sistemelor distribuite

-Utilizarea în comun a resurselor (engl.: resource sharing). Resursele pot fi hardware sau software. Resursele pot fi alocate static sau dinamic. Alocarea statică a resurselor are avantajul posibilităţii verificării simple a evitării interblocajelor. Alocarea dinamică a resurselor poate duce la interblocaje.

-Deschiderea - posibilitatea extinderii părţilor hard sau soft

-Concurenţa

o mai mulţi utilizatori apelează sau interacţionează în diferite moduri cu programele aplicaţiei.

o se pot produce aproximativ în acelaşi timp mai multe evenimente la care trebuie să răspundă sistemul.

o dacă informaţiile sunt stocate în baze de date, acestea trebuie să fie accesate concurent pentru a spori eficienţa sistemului.

o accesul concurent şi actualizarea resurselor comune trebuie să se realizeze în mod sincronizat.

-Lucrul la diferite dimensiuni - Deşi dimensiunea sistemului poate diferi, trebuie ca software-ul aplicaţiei să poată fi folosit fără să se efectueze schimbări majore chiar dacă numărul nodurilor creşte sau scade.

-Toleranţa la defecte (engl.: fault tolerance). Sistemul de programe trebuie să producă răspunsuri corecte chiar şi atunci când apar defecte în hardware sau software . Gradul de disponibilitate exprimă măsura în care sistemul continuă să realizeze serviciile aşteptate în situaţia în care apar defecte.

-Transparenţa (engl.: transparency). Sistemele distribuite trebuie să ascundă utilizatorilor sau programelor aplicaţiilor compunerea lor din mai multe componente astfel încât să apară ca un întreg şi nu ca o colecţie de componente independente.

-Flexibilitatea  -acomodarea la modificarea sarcinilor pe care le au de îndeplinit sau la modificarea instalaţiei asupra căreia trebuie să acţioneze

4..dezavantajele utilizarii sistemelor descentralizate

· necesitatea utilizării unui coordonator - lipsa acestuia poate duce la conflicte între comportamentele componentelor descentralizate

 necesitatea sincronizării componentelor pentru realizarea unor operaţii sau utilizarea unor resurse (atât hardware cât şi software).

5..Ce este un sistem de control hybrid?

E alcatuit din component de control numerice in combinatie cu comp de control analogice. Uzual, in cazul sist hibride componentele numerice dau referinte celor analogice sau acordeaza parametrii acestora.

Sistemele numerice de control includ unul sau mai multe elemente de prelucrare a datelor(numerice) spre deosebire de cele analogice, care cuprind componente electronice (ex.amplif operationale, regulatoare analogice etc).

                                                          

SUB3

1..Controlul cu logica fuzzy

Logica fuzzy foloseşte variabile speciale, mărimi ”fuzzy”, formând astfel un spaţiu de lucru diferit de cel caracterizat prin valori numerice exacte.

Mărimile fuzzy reprezintă o clasă sau o mulţime de valori, care sunt conţinute într-o anumită proporţie în această mulţime. Scopul este de a reduce complexitatea lumii exterioare la un număr finit de variabile cu care se poate opera în mod intuitiv. Modul de a opera cu aceste concepte sau variabile este sub forma unor reguli de implicaţie logică:

IF (input IS {fuzzy_set1}) THEN (action IS {fuzzy_set2}),

unde ”fuzzy_set1” este mulţimea valorilor pe care ”input” le poate lua, iar ”fuzzy_set2”, mulţimea valorilor posibile pentru ”action”.

Mărimile fuzzy din mulţimile ”fuzzy_set” pot fi de tipul ”LOW”, ”MEDIUM”, ..., ”EXTREME”, ”HOT”, ”WARM”, ”CLOSE”, ”FAR”, etc. Nu este necesar ca mulţimile ”fuzzy_set” să fie identice. Bineînţeles, condiţia de executare a regulii poate fi şi compusă, din mai multe condiţii elementare de tipul celei de mai sus, prin operaţii logice elementare: conjuncţie (”AND”), disjuncţie (”OR”), negare (”NOT”).

O anumită variabilă poate lua mai multe valori la un moment dat, de exemplu ”input” poate fi şi ”HOT” şi ”WARM”, dacă reprezintă o temperatură situată între cele două concepte.

Operaţia prin care o variabilă din lumea reală se transformă într-o variabilă fuzzy se numeşte fuzzyficare şi se realizează conform unei funcţii de apartenenţă.

 Operaţia inversă, prin care o variabilă fuzzy este transformată într-o valoare numerică se numeste defuzzyficare, şi se realizează similar operaţiei de fuzzyficare, calculând poziţia variabilei pe axa absciselor, în funcţie de gradele de apartenenţă la fiecare dintre mărimile fuzzy indicate.

2..Justificarile utilizarii sist distribuite

Se lucrează într-un mediu ostil care face ca procesoarele de mare performanţă să funcţioneze cu unele erori. Prin urmare, motivul este creşterea fiabilităţii.

 Aplicaţia constă dintr-un sistem (de procese controlate) distribuit spaţial pe o arie relativ mare

 Se lucrează cu informaţii distribuite culese de la senzori aflaţi în puncte diferite ale sistemului şi care ar trebui să fie utilizate în noduri diferite.

 Este nevoie de volume mari de calcule care pot fi efectuate mai convenabil pe calculatoare diferite. Deci motivul distribuirii este lipsa unor capacităţi suficient de mari de prelucrare.

· Sunt necesare volume mari de memorie care nu sunt disponibile într-o singură unitate de calcul. Deci distribuirea se face din cauza lipsei unor capacităţi suficient de mari de memorare.

 Culegerea şi luare deciziilor de o singură componentă centrală implică întârzieri foarte mari din cauza transmiterii datelor şi comenzilor la distanţă.

 Sistemul conţine componente specializate pentru anumite sarcini. Prin urmare, este o distribuire funcţională.

 Trebuie să se reacţioneze la evenimente care se petrec la momente diferite de timp şi la care sistemul trebuie să reacţioneze imediat. Este o distribuire din motive de constrângeri temporale.

3..Cum se pot elimina reziduurile in sist distribuite?

Un colector de reziduuri distribuit construit cu module ROID(Remote Object IDentifier) trebuie să realizeze următoarele:

 să ţină evidenţa numărului de staţii îndepărtate înregistrate ROID pentru fiecare obiect local (să menţină o tabelă de evidenţă a utilizărilor obiectelor)

 să informeze celelalte module ROID despre generarea/ştergerea din ROID a obiectelor lor locale (prin utilizarea unor metode de tip addRef() şi removeRef())

 să colecteze reziduurile obiectelor care nu mai sunt referite nici local nici îndepărtat

 în reţelele de comunicaţie nefiabile să realizeze numărarea referinţelor (cu metode de tip addROID() şi removeROID())

4..Diferentele dintre sistemele de monitorizare si informare la traficul trenurilor

Monitorizare:

Monitorizează toate evenimentele petrecute sau semnalate sistemului de control.

Furnizează sistemului de control informaţii despre evenimentele produse.

Afişează pe ecran (într-o fereastră grafică) starea curentă a sistemului.

Informare:

-ofera informatii de calatorie

5..Care sunt metodele de control cooperative si prin ce difera?

                                                                         

SUB4

1..Sincronizarea proceselor distribuite

- sincronizarea activitatii sist de control e posibila numai cu anumite tolerante temporale, poate fi cu:      a)Semafoare distribuite Semafor – variabila intreaga care poate fi accesata numai prin operatii atomice; pt implemenarea semafoarelor distribuite este necesara construirea memoriei virtuale comune cu operatii atomice b)Server central de coordonare - gestioneaza solicitarile pt intrarea proceselor in cetiunile critice             c)Ceasuri logice – deciziile de acceptare a intrarii in sectiunile critice se iau distribuit si nu de catre un singur proces; fiecare proces implicat in sincronizare are un ceas logic propru care este actualizat; un proces poate fi in una din starile: released – elibereaza jetonul, nu-l are, nu-l vrea; wanted – doreste sa obtina jetonul;held – detine jetonul d)Sincronizare prin pasare jeton- procesele care trebuie sa se sincronizeze sunt organizate intr-un inel logic; jetonul este obtinut in odinea data de organizarea inelului; daca un proces cade sau se pierde un mesaj, sincronizarea este intrerupta

2..Cauzele congestionarii in sist de traffic urban al vehiculelor                                                                                   -imposibilitea retelelor de artere rutiere de a face fata cresterii numarului participantilor la traffic                                -datorita resurselor(benzi de circulatie, capacitate de transfer a intersectiilor, spatii de parcare etc) limitate este imposibil ca un sistem de traffic sa faca fata la un volum nelimitat al fluxurilor de vehicule

3..Justificati utilizarea sistemelor de control(organizate) in retea(networked control systems)

- sunt o varianta de sisteme de control distribuit ai caror senzori, elemente de executie si unitati de control sunt conectate prin intermediul unor retele de comunicatie.

Avantaje: -sunt flexibile, prêt redus al instalarii, permit utilizarea unor procedure de diagnoza si intretinere cu mari performante.

4..Cum se elimina efectul intarzierii mesajelor in sistemele de control in retea?

- perioada de esantionare aleasa nu trebuie sa fie foarte mica pt ca astfel se supraincarca reteaua de comunicatie (creste nr de mesaje din retea)

-largime de banda alocata de protocol sufficient de mare

- dimensiunea cadrelor sau pachetelor (depinde de volumul de date si inf auxiliare) mica

- sistemul de operare sa nu fie incarcat cu alte sarcini

Intarzierile transmiterii inf implicate in control afecteaza performantele sistemului de control si poate duce la instabilitate.

 Metode de control:                                                                                                                                                                              - Metoda modelului discret determinist extins-se aplică pentru instalaţii (procese) cu model liniar şi cu o reţea cu întârziere periodică.                                                                                                                                                                          -Metoda punerii la coadă - se bazează pe utilizarea informaţiilor deterministe şi probabiliste în algoritmul de control.             

-Metoda stochastica de control optimal – trateaza efectele intarzierilor aleatoare    

- Metoda bazată pe evenimente discrete          

5..Care e diferenta dintre un obiect activ si unul pasiv?           

Obiectele active sunt cele care au "initiativa" efectuarii unor activitati, spre deosebire de cele pasive care efectueaza activitati doar sub forma unor servicii executate la cererea altor obiecte(active sau pasive).      Obiectele active implementeaza fire de executie si sunt implementate prin intermediul clasei Thread. Partea activa a obiectului este implementata in metoda run().                                

SUB5           

 1..Metode de control al traficului urban al vehiculelor

Controlul traficului urban al vehiculelor:

 controlul intersecţiilor

 controlul arterelor

 controlul reţelelor de drumuri şi străzi

Controlul (traficului urban):

 independent al intersecţiilor

 controlul coordonat al intersecţiilor

 controlul supervizat al intersecţiilor

Abordarea controlului traficului urban al vehiculelor:

 controlul pe baza evenimentelor discrete

 controlul fluxurilor

 controlul utilizări resurselor

Controlul independent al intersecţiilor:

- Algoritmi determinişti

- Controlul prin logică fuzzy

Controlul coordonat şi cooperativ al traficului urban al vehiculelor

Controlul autonom al vehiculelor –nu sunt necesare semafoare

Metodele de control pentru durate fixe ale ciclurilor:

· pre-temporizate (pre timed phases)– duratele fazelor fiind fixate nu este nevoie de detectori pentru culegerea de informaţii din trafic

 semi-acordate (half actuated control) – se aplică pentru intersecţiile care au numai două faze (se permite numai deplasarea înainte sau cel mult şi la dreapta). Artera secundară (cea cu un trafic mai puţin intens) are detectoare, în timp ce cea principală nu are aşa ceva. Se acordă timp (eventual peste o anumită durată minimă) pentru deschiderea fazei secundare din durata totală a ciclului numai dacă sunt maşini pe artera secundară la linia de stop.

 complet acordat (full actuated control):

o selecţia unei scheme cu valori pre-temporizate de deschidere a fazelor

o modificarea temporizărilor după volumul traficului pe benzi (volume density control)

o generarea unor planuri ale semnalelor ca răspuns la trafic (traffic-responsive signal control)

Metode de control pentru durate variabile ale ciclurilor:

 extensia duratelor fazelor: (phase duration extension)

-se extinde durata unei faze până la detectarea unui gap specificat. Faza are o durată minimă (a luminii verzi) alocată iniţial, care este extinsă dacă sosesc maşini până la detectarea unui timp minim (numit gap) între sosirile a două maşini. Durata gap-ului poate fi micşorată din timp în timp după trecerea unui anumit număr de maşini.

-se extinde durata fazei dacă sunt maşini care să treacă prin intersecţie până la o valoare maximă (specificată) a timpului (timeout)

 controlul după dimensiunea volumelor. Se utilizează detectori de prezenţă. Când un vehicul trece peste un detector în timpul luminii galbene sau roşii, se extinde faza corespunzătoare (durata luminii verzi) cu o durată dată (adică se incrementează durata luminii verzi pentru fiecare maşină care trece peste un punct specificat). Dacă numărul total al vehiculelor multiplicat cu durata incrementului este mai mare decât o valoare minimă specificaţă pentru deschidere, atunci se aplică durata obţinută prin calcul.

Controlul prin logică fuzzy:

X=[x1, x2, …, xn] lungimea cozilor de intrare masurata prin nr de vehicule care cor sa treaca prin intersectie

 Y=[y1, y2, …, yn] nr de locuri libere pt masini pe benzile de iesire din intersectie

G=[g1, g2, …, gn] duratele de verde ale fazelor fi, i=1, …, n.

2..Justificarile utilizarii unui algoritm de planificare on-line la traficul trenurilor

-prin planificare se rezolva problema alocarii resurselor

Planificare on-line avantaje:

-posibilitatea de a controla alocarea resurselor atunci cand este cazul ???

3..Ce este un interlocking?

Un interlocking e un sistem care controleaza traficul trenurilor. Instalate de-a lungul caii, interlocking autorizeaza trenul sa-si continue calatoria sau nu.

E format din puncte de trecere  care fac trenul sa deraieze si semafoare.

Interlocking autorizeaza sau nu trecerea unui tren

-anticipeaza starea traficului fiind conectat la echipamentul de management de cale

-detecteaza prezenta unui tren pe o sectiune de cale datorita informatiilor primate de la circuitele de cale si balize

4.. Informatiile caracteristice utilizate la traficul vehiculelor

Flux (de maşini; flow) = volum de trafic: numărul de maşini care trec peste un anumit loc într-o perioadă dată de timp [kT, (k+1)T] divizat la T.

Se măsoară în [veh./h].

Densitatea traficului (traffic density): numărul de vehicule cuprinse pe un segment de drum de lungime Δ la timpul kT divizat la Δ.

Densitatea de vehicule pe o suprafaţă (ex. Zona centrală a ...).

Ocuparea = occupancy: raportul dintre timpul de ocupare a unui loc de pe o bandă şi o perioadă dată de timp. Se măsoară în procente (%).

Viteza medie a vehiculelor la momentul kT pentru toate vehiculele cuprinse pe un segment de drum ([Km/h]).

Lungimea cozilor de aşteptare de pe o bandă ([nr. vehicule] sau [Km], [m])

5..Diferenta dintre un detector pasiv si unul activ

1. Activ: consumator de energie, de exemplu radar (măsurarea distanțelor prin emitere de radiatii electromagnetice)

2. Pasiv: de exemplu fotorezistența cu care se poate măsura intensitatea luminii incidente.

SUB6

1..Alocarea resurselor in sistemele distribuite

Alocarea resurselor se poate face:

 pe bază de timp – se alocă resursa proceselor solicitante durate limitate

 pe bază de evenimente – care sunt: cerere de alocare, alocarea pe durată nedeterminată şi semnalizarea renunţării la utilizarea resursei

Ca metode de alocare se pot folosi:

 semafoare- Semafoarele software au un număr care corespunde numărului de resurse disponibile dintr-un anumit tip la un moment dat. Implementarea lor distribuită creează problem.

 cozi de serviciu -se bazează pe tichete care conţin numărul de ordine al celui care solicită resursa. El este furnizat de către un dispecer de tichete. Dispecerul de tichete al fiecărei resurse răspunde (prin executarea unei funcţii) unui solicitant cu numărul tichetului acordat. Reprezentantul resursei implementează următoarele funcţii:

- utilizare resursă

-distribuire de tichet

-interogare a alocării curente

- renunţare la resursă

Se observă că procesele care aşteaptă resursa nu sunt semnalizate când aceasta este disponibilă pentru ele. è Serverul este pasiv!

 server de alocare - Se creează câte un server de alocare pentru fiecare resursă. Acesta primeşte de la procesele solicitante cererile pentru resursa pe care o controlează. Serverul menţine o coadă organizată în ordinea (temporală a) cererilor sau ordonată după priorităţile (acordate) solicitanţilor.

Serverul semnalează solicitantul care poate utiliza resursa la un moment dat. Serverul este anunţat despre renunţarea la resursă de către utilizatorul ei.

 algoritmul Round-Robin - Se utilizează când un set de procese trebuie să utilizeze în mod repetat o resursă. Aceasta este oferită în ordine. După utilizarea resursei procesul incrementează (modulo n dacă sunt n procese) un număr corespunzând identificatorului următorului proces care poate utiliza resursa şi se poate pune din nou la coadă dacă va mai avea nevoie de resursă.  Identificatoarele proceselor sunt numere cuprinse între 0 şi n-1. Algoritmul poate fi implementat într-o variantă în care procesele cărora le-a venit rândul să utilizeze resursa sunt anunţate despre aceasta sau ele interoghează starea curentă de alocare a resursei.

 algoritmi de alocare multiplă (sunt mai multe resurse de alocat)

Alocarea mai multor resurse implică utilizarea mai multor gestionari ceea ce poate duce la interblocaje (deadlock). Se consideră problema alocării a n resurse distribuite în mai multe calculatoare. Fiecare resursă are un gestionar care controlează acordarea ei proceselor. Există un număr oarecare de procese care solicită aleator alocarea simultană a mai multor resurse de care au nevoie la un moment dat. Gestionarii resurselor ţin câte o coadă pentru fiecare resursă. Prin urmare, cozile de aşteptare pentru achiziţionarea resurselor sunt distribuite în mai multe calculatoare, dar ele ar trebui să se comporte ca şi când ar fi una singură dacă se urmăreşte evitarea interblocărilor.

2..Diferenta dintre o taietura consistenta si una neconsistenta?

O tăietură a unei prelucrări distribuite este un subset T al istoriei globale care conţine un prefix iniţial al fiecăreia dintre istoriile locale.

Tăietura poate fi specificată printr-un uplu de numere naturale conţinând indicele ultimului eveniment inclus din fiecare process.

O tăietură T este consistentă dacă pentru toate evenimentele e, e’ incluse în tăietură este valabilă relaţia:

dacă ((e → e’) şi (e’ apartine T)) atunci (e apartine T)

4..Explicati notiunea de control bazat pe context

Context = stare + alte informatii

Alte informatii: constrangeri, predictii, perturbatii masurate sau estimate, recomandarile sau cerintele operatorului, informatii din trecut.

3..Cum se poate implementa o structura peer-to-peer?

5..Diferentele dintre procesele tehnice distribuite, fixe si mobile?

Procesele tehnice pot fi concentrate intr-o singura instalatie sau pot fi distribuite in mai multe instalatii. In primul caz se justifica utilizarea unui sistem distribuit datorita complexitatii sarcinilor de conducere.

Instalatiile sau procesele pot fi fixe sau mobile relative la sistemul de control sau o parte a acestuia.

Un sist de control mobil e implementat pe echipamente mobile de comunicatie (telefoane, laptopu-uri). Legatura de comunicatie cu echipamentele mobile se realizeaza total sau partial prin unde electromagnetice(radio), infrarosu sau infrasunete.

Ex de procese fixe controlate: sistemele energetice, sist de distributie a gazului metan, sist de transport a produselor petroliere prin retele de conducte, sisteme de irigare si de alimentare cu apa potabila

Ex de procese tehnice mobile: sist de roboti mobili, sist de control al traficului aerian, feroviarm naval; sist de control al rachetelor sau navetelor spatial

Aplicatiile sist de control distribuit: controlul productiei, controlul proceselor continue, controlul traficului, controlul transportului si distributiei unor fluide prin conducte; cont producerii, transportului si distributiei energiei electrice; sisteme de monitorizare a mediului